Munţii Călimani reprezintă o individualitate geologică bine conturată, datorată în principal prezenţei masive a rocilor eruptive care creează aspecte peisagistice deosebite, inclusiv cratere ale vechilor vulcani. Existenţa unor întinse suprafeţe de ecosisteme naturale, abundenţa zâmbrului şi a jneapănului, prezenţa cocoşului de mesteacăn au fost obiectivele principale ale creării acestui parc.
Localizare
Parcul acoperă aproape în întregime masivul muntos Călimani care este situat în partea nord-vestică a grupei centrale a Carpaţilor Orientali, între cursul superior al Mureşului şi Depresiunea Dornelor. Administrativ, se află pe teritoriul judeţelor Suceava, Mureş, Harghita şi Bistriţa-Năsăud.
Acces
Accesul în acest parc naţional este facilitat de prezenţa unor drumuri şi căi ferate importante situate la periferia sa. Astfel, dinspre sud se poate urca în masiv pornind din localităţile Răstoliţa, Lunca Bradului, Ciobotani, Călimănel sau Topliţa (prin locul “La Monument”) situate în lungul Mureşului. Principalul punct de plecare din nord este staţiunea Vatra Dornei sau una dintre localităţile învecinate: Poiana Negrii, şaru Dornei-Gura Haitii sau Poiana Stampei-Dornişoara şi prin Colibiţa (dinspre vest).
Geologie şi geomorfologie
Munţii Călimani sunt cei mai înalţi (2.102 m în Vf. Pietrosu) şi masivi din cadrul lanţului vulcanic românesc şi sunt alcătuiţi în special din andezite, rezultate în urma a două faze eruptive majore. Acestea au imprimat trăsăturile de bază ale masivului: un platou vulcanic dominat de caldera Călimani, cu vizibile urme ale vechilor cratere. în urma proceselor de îngheţ-dezgheţ au apărut la baza unor versanţi adevărate “mări de pietre”. Gheţarii montani şi-au lăsat amprenta prin forme mai puţin expresive: fenomene periglaciare, pe versantul nordic al Reţiţişului, Pietrosului şi pe flancul vestic al Bistriciorului. Prin eroziune diferenţiată au luat naştere forme de relief interesante: stâncile uriaşe “Pietrele Roşii” şi “12 Apostoli”, stâncile din jurul vârfurilor Tihu (“Nefertiti”) şi Ciungetu. Vulcanocarstul este prezent atât prin forme de suprafaţă (lapiezuri, alveole etc.), cât şi prin forme de interior (Grotele Luanei, Palatul de Ciocolată cu forme de scurgere limonitice), dar care au fost complet distruse prin exploatarea sulfului în carieră (în Muntele Negoiul Românesc).
Hidrologie
Râurile care îşi au izvoarele în Munţii Călimani sunt tributare Bistriţei (Bistricioara, Dorna, Neagra etc.), Mureşului (Topliţa, Ilva, Răstoliţa etc.) şi Someşului Mare (Bistra, Budacu, Bârgău). Există un singur lac (Iezerul Călimanilor) şi câteva mlaştini.
Climă
La altitudini de peste 1.700 m sunt specifice temperaturi medii anuale mai mici de 0oC şi precipitaţii de peste 1.000 mm/an. Iernile sunt geroase şi lungi, iar stratul de zăpadă persistă pe alocuri chiar 200 zile/an. La altitudini mai mici temperaturile medii anuale ajung până la 6oC, pentru ca precipitaţiile să scadă până la 700 mm/an.
Floră şi vegetaţie
Plantele inferioare sunt reprezentate prin 164 micromicete, 96 specii de licheni şi 104 briofite. Plantele superioare sunt prezente prin 774 taxoni, multe specii fiind rare: Achillea lingulata, Aconitum firmum, ceapa de munte (Allium victorialis), oiţele (Anemone narcissifolia), Lycopodium alpinum, Woodsia ilvensis, potiraşele (Soldanella montana), ochiul găinii (Primula minima). O nuanţă particulară este imprimată florei de endemitele carpatice (taxoni subendemici), dintre care cităm: Achillea schurii, Aconitum moldavicum, Centaurea phrygia ssp. carpatica, Melampyrum saxosum, Phyteuma tetramerum, Ranunculus carpaticus, Thlaspi dacicum etc. Specia endemică specifică acestui masiv, Linnaea borealis, a fost căutată în 1995 şi nu a mai fost regăsită.
Caracteristică este vegetaţia lemnoasă de limită, respectiv amestecurile de molid, jneapăn şi zâmbru (Pinus cembra). Frecvent în jnepenişuri sau pe soluri de natură vulcanică apare smirdarul (Rhododendron myrtifolium). Pe culmi se află pajişti întinse.
Faună
Au fost identificate 236 specii de nevertebrate, ce trăiesc mai ales în sol, în pădurile de conifere. Studiul acestora a evidenţiat 7 noi specii pentru ştiinţă, precum şi 3 specii alpine semnalate până în prezent numai în Alpi.
Avifauna este reprezentată printr-o specie foarte rară în România, şi anume cocoşul de mesteacăn (Tetrao tetrix), al cărui habitat se restrânge datorită influenţelor impactului antropic.
Mamiferele sunt reprezentate de specii, precum: ursul (Ursus arctos), cerbul (Cervus elaphus), mistreţul (Sus scrofa), căpriorul (Capreolus capreolus), iar lupul (Canis lupus), jderul de copac (Martes martes) şi râsul (Lynx lynx) sunt specii periclitate.
Habitate şi ecosisteme
Aproximativ 76% din suprafaţa parcului este acoperită de pădure. Habitatul caracteristic este reprezentat de o pădure de amestec intim de molid şi zâmbru, unic în ţară şi foarte rar în Europa. De menţionat că aici există arborete virgine şi cvasivirgine, şi acestea foarte rare în Europa. Zâmbrul are trunchiuri bine conformate, cilindrice, drepte. Habitatul cel mai sensibil este reprezentat de jnepenişurile şi ienuperetele de pe versantul vestic, care adăpostesc cocoşul de mesteacăn (Tetrao tetrix) - monument al naturii.
Peisaje caracteristice
Munţilor Călimani le sunt asociate două tipuri de peisaj: unul aproape selenar, în zona exploatării de sulf, în care abia apar urme de vegetaţie, şi unul natural şi sălbatic, caracteristic culmii principale a masivului: stâncăriile ruiniforme, potcoavele nivale din circurile nordice, culoarele de avalanşă.
Istorie, cultură, tradiţii şi activităţi specifice
Munţii Călimani sunt printre cei mai puţin populaţi munţi din România, dar şi printre cei mai amenin0tăt0i de intervenţia omului, datorită fostei exploatări de sulf de sub Negoiul Românesc. în prezent, se pune problema refacerii ecosistemelor forestiere pe teritoriul distrus în urma exploatării sulfului.
Activităţi permise în parc
în golul alpin se păşunează, iar din păduri se extrag mici cantităţi de lemn, fie pentru regenerarea arboretelor bătrâne, fie pentru îndepărtarea arborilor uscaţi sau doborâţi de vânt şi zăpadă. Datorită accesibilităţii reduse şi lipsei cabanelor, turismul este sporadic.
Arii protejate incluse în parc
Lacul Iezer, jnepenişul cu Pinus cembra (384,2 ha) şi Rezervaţia “12 Apostoli” (200 ha).
Suprafaţă 24.041 ha.
Centre de informare şi contacte Direcţia Silvică Suceava, tel.: 0230 225 298, http://www.dssuceava.ro/.
Localizare
Parcul acoperă aproape în întregime masivul muntos Călimani care este situat în partea nord-vestică a grupei centrale a Carpaţilor Orientali, între cursul superior al Mureşului şi Depresiunea Dornelor. Administrativ, se află pe teritoriul judeţelor Suceava, Mureş, Harghita şi Bistriţa-Năsăud.
Acces
Accesul în acest parc naţional este facilitat de prezenţa unor drumuri şi căi ferate importante situate la periferia sa. Astfel, dinspre sud se poate urca în masiv pornind din localităţile Răstoliţa, Lunca Bradului, Ciobotani, Călimănel sau Topliţa (prin locul “La Monument”) situate în lungul Mureşului. Principalul punct de plecare din nord este staţiunea Vatra Dornei sau una dintre localităţile învecinate: Poiana Negrii, şaru Dornei-Gura Haitii sau Poiana Stampei-Dornişoara şi prin Colibiţa (dinspre vest).
Geologie şi geomorfologie
Munţii Călimani sunt cei mai înalţi (2.102 m în Vf. Pietrosu) şi masivi din cadrul lanţului vulcanic românesc şi sunt alcătuiţi în special din andezite, rezultate în urma a două faze eruptive majore. Acestea au imprimat trăsăturile de bază ale masivului: un platou vulcanic dominat de caldera Călimani, cu vizibile urme ale vechilor cratere. în urma proceselor de îngheţ-dezgheţ au apărut la baza unor versanţi adevărate “mări de pietre”. Gheţarii montani şi-au lăsat amprenta prin forme mai puţin expresive: fenomene periglaciare, pe versantul nordic al Reţiţişului, Pietrosului şi pe flancul vestic al Bistriciorului. Prin eroziune diferenţiată au luat naştere forme de relief interesante: stâncile uriaşe “Pietrele Roşii” şi “12 Apostoli”, stâncile din jurul vârfurilor Tihu (“Nefertiti”) şi Ciungetu. Vulcanocarstul este prezent atât prin forme de suprafaţă (lapiezuri, alveole etc.), cât şi prin forme de interior (Grotele Luanei, Palatul de Ciocolată cu forme de scurgere limonitice), dar care au fost complet distruse prin exploatarea sulfului în carieră (în Muntele Negoiul Românesc).
Hidrologie
Râurile care îşi au izvoarele în Munţii Călimani sunt tributare Bistriţei (Bistricioara, Dorna, Neagra etc.), Mureşului (Topliţa, Ilva, Răstoliţa etc.) şi Someşului Mare (Bistra, Budacu, Bârgău). Există un singur lac (Iezerul Călimanilor) şi câteva mlaştini.
Climă
La altitudini de peste 1.700 m sunt specifice temperaturi medii anuale mai mici de 0oC şi precipitaţii de peste 1.000 mm/an. Iernile sunt geroase şi lungi, iar stratul de zăpadă persistă pe alocuri chiar 200 zile/an. La altitudini mai mici temperaturile medii anuale ajung până la 6oC, pentru ca precipitaţiile să scadă până la 700 mm/an.
Floră şi vegetaţie
Plantele inferioare sunt reprezentate prin 164 micromicete, 96 specii de licheni şi 104 briofite. Plantele superioare sunt prezente prin 774 taxoni, multe specii fiind rare: Achillea lingulata, Aconitum firmum, ceapa de munte (Allium victorialis), oiţele (Anemone narcissifolia), Lycopodium alpinum, Woodsia ilvensis, potiraşele (Soldanella montana), ochiul găinii (Primula minima). O nuanţă particulară este imprimată florei de endemitele carpatice (taxoni subendemici), dintre care cităm: Achillea schurii, Aconitum moldavicum, Centaurea phrygia ssp. carpatica, Melampyrum saxosum, Phyteuma tetramerum, Ranunculus carpaticus, Thlaspi dacicum etc. Specia endemică specifică acestui masiv, Linnaea borealis, a fost căutată în 1995 şi nu a mai fost regăsită.Caracteristică este vegetaţia lemnoasă de limită, respectiv amestecurile de molid, jneapăn şi zâmbru (Pinus cembra). Frecvent în jnepenişuri sau pe soluri de natură vulcanică apare smirdarul (Rhododendron myrtifolium). Pe culmi se află pajişti întinse.
Faună
Au fost identificate 236 specii de nevertebrate, ce trăiesc mai ales în sol, în pădurile de conifere. Studiul acestora a evidenţiat 7 noi specii pentru ştiinţă, precum şi 3 specii alpine semnalate până în prezent numai în Alpi.
Avifauna este reprezentată printr-o specie foarte rară în România, şi anume cocoşul de mesteacăn (Tetrao tetrix), al cărui habitat se restrânge datorită influenţelor impactului antropic.
Mamiferele sunt reprezentate de specii, precum: ursul (Ursus arctos), cerbul (Cervus elaphus), mistreţul (Sus scrofa), căpriorul (Capreolus capreolus), iar lupul (Canis lupus), jderul de copac (Martes martes) şi râsul (Lynx lynx) sunt specii periclitate.
Habitate şi ecosisteme
Aproximativ 76% din suprafaţa parcului este acoperită de pădure. Habitatul caracteristic este reprezentat de o pădure de amestec intim de molid şi zâmbru, unic în ţară şi foarte rar în Europa. De menţionat că aici există arborete virgine şi cvasivirgine, şi acestea foarte rare în Europa. Zâmbrul are trunchiuri bine conformate, cilindrice, drepte. Habitatul cel mai sensibil este reprezentat de jnepenişurile şi ienuperetele de pe versantul vestic, care adăpostesc cocoşul de mesteacăn (Tetrao tetrix) - monument al naturii.
Peisaje caracteristice
Munţilor Călimani le sunt asociate două tipuri de peisaj: unul aproape selenar, în zona exploatării de sulf, în care abia apar urme de vegetaţie, şi unul natural şi sălbatic, caracteristic culmii principale a masivului: stâncăriile ruiniforme, potcoavele nivale din circurile nordice, culoarele de avalanşă.
Istorie, cultură, tradiţii şi activităţi specifice
Munţii Călimani sunt printre cei mai puţin populaţi munţi din România, dar şi printre cei mai amenin0tăt0i de intervenţia omului, datorită fostei exploatări de sulf de sub Negoiul Românesc. în prezent, se pune problema refacerii ecosistemelor forestiere pe teritoriul distrus în urma exploatării sulfului.
Activităţi permise în parc
în golul alpin se păşunează, iar din păduri se extrag mici cantităţi de lemn, fie pentru regenerarea arboretelor bătrâne, fie pentru îndepărtarea arborilor uscaţi sau doborâţi de vânt şi zăpadă. Datorită accesibilităţii reduse şi lipsei cabanelor, turismul este sporadic.
Arii protejate incluse în parc
Lacul Iezer, jnepenişul cu Pinus cembra (384,2 ha) şi Rezervaţia “12 Apostoli” (200 ha).
Suprafaţă 24.041 ha.
Centre de informare şi contacte Direcţia Silvică Suceava, tel.: 0230 225 298, http://www.dssuceava.ro/.
